Postat de: Sergiu Greavu | 09/03/2013

Care este cea mai sigura inchisoare ?

INTREBARE
– Care este inchisoarea cea mai sigura pe care o cunosti ?
RASPUNS
– Planeta Pamant. Pana in prezent nu a reusit nimeni cu adevarat sa evadeze. Toate tentativele (vezi zborurile spre LUNA ) au esuat lamentabil.
Tarile pot fi asimilate celulelor dintr-un penitenciar, ocupate vremelnic de ,,detinuti” care prin orice mijloace cauta sa-si faca viata cat mai usoara, depasind uneori regulile bunului simt.

Postat de: Sergiu Greavu | 25/09/2011

Despre dragoste

- Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire…
– Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul…
– Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita…
– O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.
– Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.
– Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea…
– Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte…
– Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii…
– Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
– Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane…
– Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…
– Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi
puterea.
– Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!
– Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza… si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste…
– Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
– Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut.
– Daca exista un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie…
– Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
– In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste…
– Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.
– Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile “insuportabile”
– Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se
ofileste…
– Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine. Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa…
si un suflet smuls din piept…
– O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.
– Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie…
– Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului…
– Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi…
– Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?
– Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita.
– Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem…
– Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…
– Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe
care-l traim.
– Am o banala intrebare pentru voi…: “Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste…?”
– Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
– Fiecare are propria sa filozofie a iubirii…, unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra…
– Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului
– Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta..
– Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai
intalnit…
– Sa visezi un inger?…
dar am deja un vis…
si am si un inger…
iar ingerul e visul meu…
– Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire…
– Fara IUBIRE nu exista viata!
IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa!
– Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens…
– Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa
ce ramane reprezinta amintirile…
– In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec.
– Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.

OCTAVIAN PALER

Postat de: Sergiu Greavu | 31/05/2011

Interviu cu Dumnezeu

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp… am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…

Octavian Paler

Postat de: Sergiu Greavu | 10/04/2011

din Desertul pentru totdeauna

Oroarea mea de spital datează din cea mai grea iarnă pe care am vâzut-o vreodată. Iarna anului 1954 a transformat Bucureştiul într-un sat asediat de zăpezi. Nămeţii acopereau maşinile prinse de viscol pe stradă şi ajungeau până aproape de vârfurile gardurilor, silindu-i pe cei ce vroiau să iasă din casă, pentru a-şi cumpăra pâine sau pentru a căuta vreo farmacie deschisă, să sape galerii ca termitele ori să facă alpinism. Nu mai circula nici un tramvai, nici un autobuz. Într-o singură noapte, iarna anulase istoria.
Cu o săptămână înainte, primisem o tele¬gramă de la sora mea: “Tata pe moarte, la spitalul din Făgăraş”. Nici o altă explicaţie. Aveam gripă, zăceam de vreo trei zile, în pat, cu febră, dar şocul m-a făcut să uit de boală. Am plecat cu primul tren spre Făgăraş. Un tren de seară. În compartiment, pe întuneric, îmi puneam continuu aceleaşi întrebări. Ce se întâmplase? Şi cât de grav era? Îl ştiam pe tata sănătos. Avea probleme doar cu o hernie pe care nu vroia s-o opereze, fiindu-i frică de doctori. Nimic nu prevestise un pericol. Când am coborât în gară, noaptea lăsa locul unei dimineţi urâte, murdare, cu ceaţă şi frig. Nu exista nici un taxi care să mă ducă în oraş şi am pornit pe jos, spre celălalt capăt al oraşului, pe nişte străzi pustii, îngheţate. La spital, am văzut-o mai întâi pe sora mea, aşezată pe un scaun lângă pat. Tata a încercat să se bucure. Mi-a zâmbit chinuit şi mi-a zis: “Ce faci Gip?” Acesta era numele de alint pe care mi-l dăduse după ce citise un roman englezesc. Era, probabil, numele unui personaj care îi plăcuse. Am aflat, apoi, tot ce se întâmplase. Cum a alunecat pe scara îngheţată a cârciumii, cum s-a lovit de colţul unei trepte de ciment ruptă, cum l-a căutat sora mea pe doctor toată noaptea în zadar, în vreme ce lupii urlau în jurul Lisei, cum l-au adus în zori la spital şi cum acolo, înainte de operaţie, i se ceruse adeverinţă că era “colectivist”. Şi, cum tata nu era, directorul spitalului i-a comunicat sorei mele că aşa sunau ordinele: ţăranii care nu se înscriseseră în “gospodăria colectivă” nu puteau beneficia de antibiotice. La farmaciile din Făgăraş nu existau, la acea dată, nici penicilină, nici streptomicină. Am alergat la Telefoane, am sunat la Bucureşti şi am rugat un prieten care avea o fiică doctoriţă să vină, cu primul tren, în Făgăraş cu câte flacoane de streptomicină putea să procure. Am rătăcit, după aceea, pe străzi, cu un ghem de spaimă în stomac, cerşind Providenţei o minune. Nu voi uita niciodată decorul acela de iarnă sticloasă, cu cer vânăt. Flacoanele de streptomicină au ajuns a doua zi, în zori. Era, însă, prea târziu. Tata făcuse septicemie. Dimineaţa, părea vesel şi mi-a spus că vom merge, vara, împreună la coasă, pe Seaca. “Da, tată,” m-am grăbit să-l încurajez. Dar, pe la prânz, starea lui s-a înrăutăţit brusc. Şi-a pierdut cunoştinţa şi a început să horcăie. A fost primul om pe care l-am văzut murind. Am dus sicriul cu sania, la căderea nopţii. La intrarea în curte, mama aştepta fără să zică nimic. Imediat după înmormântare, am plecat. Marele viscol care a urmat a ţinut două zile şi două nopţi trenul, înţepenit pe şine, în gara Braşov. Aveam sufletul pustiu şi simţeam că mă despărţeam de Lisa.

OCTAVIAN PALER

Postat de: Sergiu Greavu | 28/02/2011

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne- alungam intrebarile,sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim

OCTAVIAN PALER

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.